Cum poţi renunţa să mângâi cu gânduri proiecţiile de viitor? Trăind în prezent şi înzestrând clipa cu puteri nelimitate, ignorând fără subtilităţi trecutul şi viitorul. Totul pentru acum. Când acum devine atunci, ce se va întâmpla oare?
Între timp, stropii cad banal şi efemer peste oraşul mort, printre maşini parcate prost pe stradă de femei şi câini uitaţi de stăpânii imaginari pe trotuare. Iar eu croşetez iluzii şi le agăţ de fire invizibile de culori diferite, pentru că dacă afară nu este curcubeu, să pot face eu unul din ele.
